Biserica Sf. Nicolae

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, județul Suceava, este un lăcaș de cult ortodox ridicat în anul 1800. Aceasta este situată pe malul stâng al râului Moldova, în apropierea drumului județean 175, și își serbează hramul pe data de 6 decembrie, zi dedicată Sfântului Nicolae.

Ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” din Colacu a fost inclus în anul 2015 pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-II-a-A-05522. Acest ansamblu cuprinde trei componente distincte: biserica de lemn propriu-zisă, casa parohială și clopotnița, toate datând din anul 1800. Biserica poartă codul SV-II-m-A-05522.01.

Lăcașul a fost ridicat în jurul anului 1800, pe locul unei bisericuțe mai vechi, de la care a fost păstrat iconostasul. Ctitorul edificiului a fost preotul protoiereu Gavril Ciupercovici (cunoscut și sub numele de Ciupercă), înmormântat în curtea bisericii. Pe crucea sa se află menționat că a trecut la cele veșnice în anul 1815, iar soția sa, Elena, în anul 1824. Ambii sunt recunoscuți drept ctitori ai bisericii, așa cum este consemnat și pe crucea funerară.

Mai multe surse atestă anul 1800 ca moment al construcției, printre acestea aflându-se „Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pentru anul 1925” și lucrarea lui Nicolae Stoicescu din 1974, intitulată „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”. Meșterii care au lucrat la edificiu au fost Ioniță și Gheorghe Șalvariu.

Există și alte dovezi privind vechimea bisericii. Un clopot donat în anul 1810 de sătenii din Colacu poartă o inscripție în care sunt menționați atât protoiereul Gavril Ciupercovici, cât și contribuabilii la achiziționarea clopotului. Catapeteasma a fost pictată în 1818, fapt confirmat de o inscripție pe icoana Maicii Domnului. De asemenea, crucea meșterului Ioniță Șălvar se găsește în curtea bisericii, cu o inscripție în caractere chirilice care evidențiază contribuțiile sale la mai multe lăcașuri de cult din regiune, printre care se numără biserici noi la Câmpulung și Cârlibaba.

În anul 1910, un localnic numit Simion Mândrilă a donat bisericii un clopot de două tone, care a fost însă topit de autoritățile militare austriece în anul 1918, în scopul obținerii de bronz pentru fabricarea tunurilor.

De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată în mai multe rânduri. În perioada 1972–1974 a fost refăcut acoperișul cu draniță decorativă, tăiată în model de două flori. O altă serie de lucrări a avut loc în anul 1997, când s-a înlocuit din nou învelitoarea cu una având model de trei flori, iar casa străjeriței a fost transformată în muzeu. În același an, biserica a fost resfințită de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților.

Curtea bisericii adăpostește mai multe pietre funerare din secolul al XIX-lea, unele având inscripții în alfabet chirilic. Acolo se găsește și mormântul lui Traian Popovici, fost primar al Cernăuțiului în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru salvarea a circa 20.000 de evrei de la deportare.

Împrejmuirea bisericii este realizată din lemn, specific stilului bucovinean, iar accesul în curtea lăcașului se face prin clopotnița situată în partea de sud.

Construcția bisericii este realizată integral din bârne de brad, îmbinate prin tehnica „coadă de rândunică”, așezate pe o temelie din piatră de râu. Pe acoperiș sunt dispuse trei turle de-a lungul axei principale: cea mai mare deasupra naosului și două turle false. Pereții sunt placați cu scânduri, iar turlele sunt acoperite cu șindrilă.

Dimensiunile bisericii sunt de 17 metri lungime, 9,5 metri lățime (inclusiv absidele laterale) și 12 metri înălțime. Intrarea principală se face dinspre vest, printr-un pridvor de 4x4 metri. Streașina este lată și susținută de console în formă de „cap de cal”, iar scândurile sunt unite cu ajutorul leațurilor. Clopotnița păstrează aceleași trăsături arhitecturale ca biserica. Interiorul și exteriorul bisericii nu au fost tencuite.

Planul construcției este în formă de cruce greacă, cu abside pentagonale. Biserica are două uși: una în partea estică a pridvorului și cealaltă în peretele sudic al altarului, precum și patru ferestre cu grilaje: una în axa altarului, două în absidele laterale și una în peretele vestic al pronaosului.

În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul, cu formă pătrată și latură de 3,80 metri, are acoperișul la același nivel cu cel central al bisericii. Inițial deschis, a fost ulterior închis cu scânduri. Pronaosul este accesibil printr-o ușă de 0,90x1,90 metri, situată în peretele sudic.

Pronaosul are formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 4,80x6,10 metri și o parte vestică poligonală cu trei laturi, unde este amplasată o fereastră. Acoperișul său este format dintr-o calotă octogonală, susținută de console ce marchează un contur poligonal. Între pronaos și naos există un perete din bârne cu o deschidere decorativă de 2,15x2,30 metri.

Naosul are o formă dreptunghiulară (6,10x7,25 metri), cu două abside pentagonale, amplasate simetric. Două ferestre sunt amplasate în axele absidelor laterale. Deasupra naosului se ridică o turlă octogonală, prevăzută cu patru ferestre terminate în unghi.

Altarul are o absidă pentagonală, iar catapeteasma este avansată cu 1,10 metri față de linia absidei, creând două nișe: diaconiconul în sud și proscomidiarul în nord. În altar se află o fereastră situată în axul absidei, cu dimensiunile de 0,40x0,95 metri, și o ușă de acces pe latura sudică, de 0,80x1,85 metri. Deasupra altarului se află o boltă octogonală, sprijinită pe un contur poligonal înscris într-un pătrat.

Sursa: ro.wikipedia.org