Începuturile Sihăstriei Putnei datează din mijlocul secolului al XV-lea. Dorescând mai multă liniște, un călugăr pe nume Atanasie de la mănăstirea Putna s-a retras într-o pădure la trei kilometri depărtare. Acolo, i s-au alăturat și alți sihaștri, care și-au construit o mică biserică de lemn.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, biserica a fost distrusă de polonezi, dar a fost reconstruită cu ajutorul vistiernicului Ilie Cantacuzino, în timpul egumenului Lazăr, care era ucenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Conducătorii mănăstirii care i-au urmat au fost Teodosie (+ 1715) și Dosoftei (+ 1753).
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei a cunoscut o perioadă de înflorire sub conducerea egumenului Sila (1753-1781). În această perioadă, s-a construit o biserică de piatră cu hramul Bunavestire, sfințită în 1758, și s-au realizat alte lucrări cu sprijinul domnitorilor și boierilor vremii.
După ce nordul Moldovei a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1775, Sihăstria a fost supusă multor interdicții. Sub conducerea egumenului Natan (1781-1784), sihaștrii au fost nevoiți să cerșească pentru a supraviețui, iar spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei a fost desființată, la fel ca majoritatea așezămintelor monahale din Bucovina. Călugării și obiectele de cult au fost transferați la Mănăstirea Putna.
La 24 aprilie 1990, când au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, acolo se găseau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Printre dărâmături, au fost descoperite osemintele galbene și frumos mirositoare ale celor trei cuvioși: Sila, Natan și Paisie.
Sursa: www.sihastriaputnei.ro
