Muzeul Etnografic Badea Cârțan

În istoria ilustrată a Cârțișoarei, remarcabilul pictor al secolului trecut, Matei Purcariu-Țimforea, ocupă o poziție distinctă, avându-și rădăcinile în învățarea meșteșugului de la tatăl său și lucrând în domeniu până în anul 1906.

Astăzi, alți artiști, precum Oscar Ionescu, au adus o nouă expresie artistică Cârțișoarei, investigând creativitatea lui Matei Purcariu-Țimforea și continuându-i munca în satul în care s-au stabilit.

Locuitorii comunei Cârțișoara, fie agricultori, crescători de vite sau tăietori de lemne, au practicat diverse meșteșuguri în trecut, inclusiv olăritul și glăjăritul, iar tradiția prelucrării inului și cânepii, precum și a produselor din in, persistă până în prezent. De asemenea, rudarii din zonă prelucrează lemnul pentru a crea nu doar obiecte utilitare, ci chiar mobilier colorat frumos, inspirat din motive străvechi precum șarpele, bradul sau soarele.

Muzeul sătesc din Cârțișoara, una dintre numeroasele instituții similare din județul Sibiu, oferă vizitatorilor o privire asupra uneltelor, obiectelor de uz și a elementelor decorative (cum ar fi icoanele pe sticlă) care au făcut celebră această localitate.

Cârțișoara este și locul de naștere al lui Gheorghe Cârțan (1849-1911), cunoscut sub numele de Badea Cârțan. Conștientizând condițiile dificile ale românilor sub stăpânirea austro-ungară, el a fost inițiatorul promovării culturii scrise în Ardeal, străbătând țara în căutarea cărților. În eforturile sale de a răspândi cărți, ziare și reviste peste Carpați prin "Vama Cucului", Badea Cârțan a fost adesea persecutat de poliția austro-ungară, care uneori îi confisca materialele tipărite.

Pentru a explora Columna lui Traian și alte dovezi ale originii latine a poporului roman, individul a călătorit pe jos până la Roma. Cu toate acestea, într-o zi din 1906, el relatează redactorilor gazetei "Poporul român" experiențele sale călătorind astfel: "Într-o dimineață, în 196, mi-a venit gândul să merg la Roma și să văd cu ochii mei cine au fost strămoșii noștri. Așa că am pornit la drum. Am mers timp de douăzeci de zile până la Viena și apoi încă douăzeci și trei până la Roma. Zanardella, un om deosebit, mi-a arătat întregul oraș. Apoi am călătorit la Neapole, Pompei, Capri, Ancona și m-am întors acasă prin Fiume."

Întrebat cât a stat la Roma și ce a văzut acolo, el a continuat: "Cam patru săptămâni. Am văzut toate minunile Cetății veșnice, Senatul, Parlamentul, Forul, Capitoliul. Minunat orașul lui Romulus! Când cu congresul orientaliștilor, am fost a treia oară la Roma. Trebuia să mă duc, nu?"

 

Sosiseră oameni din toate părțile pământului și toate se aplecaseră în partea noastră. Drept să vă spun, atunci o dată mi-am astâmpărat inima. De la Universitate și până la Columna lui Traian, pe tot drumul, eu singur am dus coroana de bronz. Mergeam în fruntea poporului, ca un "fișpan". Vai, ce era de oameni, doamne drăguțule!"

Continuând povestea, Badea Cârțan a explicat cum a fost martor la ceremonia de încoronare a lui Vittorio Emmanuelle în Italia și cum, în anul 1897, a călătorit până la Paris:

"Plecând din Viena, am traversat Tirolul până în Zürich, un oraș extrem de curat și bine organizat, cel mai ordonat pe care l-am văzut vreodată. În Zürich, studenții români m-au primit cu căldură. Toți studenții români din Zürich m-au oaspetizat și în Paris. Am petrecut trei săptămâni în "orașul luminilor" și nu mă puteam sătura, atât de mult îmi plăcea. Franțuzii sunt niște oameni minunați! La întoarcerea din Paris, am făcut o oprire la Roma, unde am fost ospitat timp de patru zile de către contele de Gubernatis și cardinalul Rampolla. Oameni cu suflete mari, adevărați români! Ascultați aici, vă spun sincer! Bucureștiul și Roma, aceste două orașe ar trebui să le cunoască orice român în detaliu. Este clar: atunci când nu știi nimic despre tată și moș, te simți orfan și fără cineva. Credeți-mă!"

Cum s-a descurcat ciobanul în prima zi petrecută printre zidurile Romei veșnice este dificil de anticipat: probabil, prin gesturi sau poate prin cuvinte care seamănă mult cu cele italiene, el a reușit totuși să ajungă până la "Foro Traiano", în apropierea Columnei. Îmbrăcat în hainele sale obișnuite - căciulă, cojoc, cioareci și opinci, cu o bâtă în mână și desaga pe umăr - s-a închinat de bucurie în fața Columnei, apoi a îngenunchiat. Deoarece era seară, s-a așezat în apropierea monumentului și a petrecut noaptea acolo. Cu toate acestea, dimineața, carabinierii l-au descoperit. Cine ar fi putut fi străinul acela, îmbrăcat asemănător cu dacii de pe basoreliefurile Columnei? Au apelat la legația României din capitala Italiei. Astfel, Badea Cârțan a început să capete notorietate. Ziarele au scris despre el, a fost primit de ministrul nostru plenipotențiar și a fost invitat în casele familiilor românești din Roma și în cele ale filoromânilor italieni.

În primele zece ani ale secolului XX, Badea Cârțan devenise o figură cunoscută. Profesori universitari precum N. Iorga și Spiru Haret i-au acordat sprijin de mai multe ori în inițiativele ciobanului, călător pe trei continente, întrucât, între timp, vizitase și Egiptul, cel puțin în partea de nord, precum și teritoriul actual al Israelului.

Lui Badea Cârțan îi plăcea să facă opriri la Sinaia, Bușteni sau Poiana Țapului, iar în această din urmă localitate era oaspete la vila familiei Lahovari.

În timpul călătoriilor sale de la București spre Țara Oltului, nu mergea cu mâna goală. Purta cu el desagii plini cu cărți românești, pe care le distribuia în rândul învățătorilor și preoților dornici de cunoaștere și lumină. Deși Badea Cârțan solicita cărți, nu accepta bani sau, în cazul în care nu avea altă opțiune, îi transforma în cărți a doua zi, cumpărându-le din librării sau de la anticari.

În timpul unei dintre numeroasele sale traversări clandestine ale graniței, prin "vama cucului", Badea Cârțan a fost surprins de o avalanșă de zăpadă care l-a acoperit; abia după câteva ore și-a recăpătat cunoștința, dar avea picioarele înghețate. Cu eforturi, a reușit să ajungă acasă, la Cârțișoara, dar și-a dat seama că se apropia sfârșitul său.

- "Tu, Chivă și Marie," le-a spus el rudelor sale, "eu îmi aștept sfârșitul, plec la Taica Traian și la Mihai Viteazu. Dar voi, cei care rămâneți, să știți că, într-o zi, veți avea o singură țară... Veți trăi fericiți, voi... Eu plec, nu vreau să rămân în Ardealul subjugat, ci vreau să mor pe pământul liber al României. Și când veți primi vestea că am murit, să dați părintelui o coroană pentru a-mi aduce aminte la biserică." (A.P. Bănuț: "Tempi passati" 1931).

Cârțan și-a luat adio pentru totdeauna de la Munții Făgărașului, de la munții copilăriei sale, și a trecut dincolo pentru a muri în țara liberă.

S-a retras la Poiana Țapului, unde doamna Lahovari, soția fostului ministru al țării la Roma, îi rezervase o încăpere în casa sa. În ziua de 7 august 1911, la ora în care trupul obosit al ciobanului Gheorghe Cârțan și-a găsit sfârșitul, iar în ziua de 10 august 1911 a fost depus în mormânt în cimitirul din Sinaia, aflat pe o pantă de munte. Pe crucea de la mormânt, au fost înscrise cuvintele simbolice:

"Badea Gheorghe Cârțan doarme, visând la întregirea neamului său."

Între cărțile ce-i aparțin, multe au fost primite cu dedicații. Printre ele, se remarcă "Cronica românilor" de Gheorghe Șincai, abecedarul personal al lui Badea Cârțan. Alături de aceasta, se găsesc și "Istoria universală" de Petru Maior, precum și alte opere semnate de Ioan Slavici, C. Golescu-Vartic, și alții.

În localitatea Cârțișoara a locuit ultimul haiduc din regiunea Transilvaniei, numit Budac. Cântecul despre haiducul Andrei Budac, înregistrat de muzeul din Sibiu, reprezintă una dintre cele mai armonioase balade din Transilvania. Este familiar copiilor din sat și este intonat de femei în cadrul șezătorilor:

"Frunză verde foi mărunte

//


Satul este amplasat pe Drumul Transfăgărășan și este recunoscut ca locul de naștere al lui Gheorghe Cârțan, cunoscut sub numele de "Badea Cârțan".

"Badea Cârțan" (1849-1911), autodidact și pasionat de istoria națională, a făcut o donație de turme de oi armatei române în 1877, când se afla în partea de sud a Carpaților, și s-a înrolat în armată. Din păcate, nu a participat la război din cauza încheierii armistițiului dintre Rusia și Imperiul Otoman în februarie 1878, în timpul pregătirii sale militare.

La întoarcerea acasă, Badea Cârțan a renunțat la vechea sa ocupație și a intrat în contact cu diverse personalități culturale ale epocii, precum V.A. Urechia, D. Zamfirescu, N. Iorga, etc.

Ciobanul erudit și-a dat seama de lipsa de educație a românilor sub stăpânirea austro-ungară și și-a manifestat dorința de a răspândi cunoștințele prin cărți în Ardeal. În acest scop, a început să străbată țara cu cărți aduse din România. În timpul efortului său de a distribui cărți, ziare și alte publicații peste Carpați, prin "Vama Cucului", a fost urmărit, persecutat și agresat de autoritățile austro-ungare, care i-au confiscat uneori sute de cărți.

A călătorit pe jos până la Roma pentru a admira Columna lui Traian.

A decedat la data de 7 august 1911 într-un accident survenit în timpul traversării "Vama Cucului".

Cârțișoara era renumită pentru meșterii săi, care, în secolul trecut, se dedicau pictării de icoane pe sticlă, și pentru atelierul de sticlă existent în teritoriul său, un vechi loc unde se producea sticlă, acum doar un nume care amintește de locul său inițial. În localitate, s-au păstrat numeroase case cu arhitectură tradițională, contribuind la menținerea unei zone neafectate de construcții noi.

În prezent, olăritul este o activitate practicată în sat, iar Cârțișoara este faimoasă pentru ceramica roșie original ornamentată. De asemenea, remarcabile sunt țesăturile și covoarele realizate de localnice. Atât tradiția olăritului, cât și cea a cusăturilor și țesăturilor sunt predate tinerilor în cadrul secției școlii de artă populară din Sibiu, care funcționează în sat.

În memoria localnicilor din Cârțișoara persistă povestea eroului de război Tarcea Axente, un dezertor din armata austro-ungară, care a condus trupele române în zona respectivă, pe cărările cunoscute doar de el, contribuind la victoria din 17 septembrie 1916, în câmpia dintre Sărata, Cârțișoara și Porumbacul de Sus. A fost distins cu "Virtutea Militară" de către guvernul român.

Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)