Peștera Hoților este situată pe versantul drept al Văii Cernei, la 186 m altitudine, la doar 600 m de statuia lui Hercule din Băile Herculane.
Peștera a fost locuită din paleoliticul mijlociu și era cunoscută de romani. A devenit obiectiv turistic începând cu secolul al XIX-lea, având inscripții istorice pe pereți, cea mai veche datând din 1820. Primele cercetări științifice au fost realizate în secolul XIX, iar în anii 1960-1970 s-au efectuat cercetări ecologice și arheologice ample.
Peștera, având o lungime de 143 m, este parțial iluminată natural prin cele trei deschideri. Galeriile și sălile peșterii prezintă concrețiuni banale și depozite de argilă. Pereții sunt acoperiți de inscripții istorice și artistice, fiind frecvent vizitată datorită accesibilității sale.
Peștera găzduiește specii endemice de crustacei și miriapode, și au fost descoperite oase de urs de cavernă. Săpăturile arheologice au scos la iveală unelte din paleoliticul mijlociu și neolitic, inclusiv ceramică de tip Coțofeni.
Peștera este rezervație arheologică, cu scări de beton și garduri pentru protecția săpăturilor. Este accesibilă turiștilor pe tot parcursul anului, însă în anotimpul rece este recomandată îmbrăcămintea adecvată.
Sursa: Peșteri din România, T. Orghidan, Șt. Negrea, Gh. Racoviță, C. Lascu, ed. Sport - Turism, 1984
